Mircea la bătaie

Armia maghiară ţara a-nvelit;
Soarele văzând-o, a îngălbenit.

Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă:
Cu o mică ceată de voinici s-avântă.

Nu că el voieşte ţara a scăpa,
Ci va să-mplinească datoria sa.

Unde este timpul cel de bărbăţie
Când murea românul pentr-o datorie!

Pe un cal ce muşcă spumă în zăbale,
Printre zi şi noapte el îşi face cale.

- “Fraţii mei! vorbeşte falnicul bătrân,
Dumnezeu voit-a ca să mor român.

Cel ce a sa viaţă ţării sale-nchină
Piere ca lumina într-a sa lumină.

Ce e-n viaţa ţării viaţa unui om?
Ce e-n primăvară floarea unui pom?
Ceea ce prin stele este-o stelioară
Şi-n nemărginire un minut ce zboară.
Şoimul când se vede prins de vânători,
Spun că îşi sfărâmă cuib şi puişori.
Astfel decât lanţul braţul să le-ncingă,
Ce-i român, ce-i nobil astăzi să se stingă.”

Unde este timpul cel de bărbăţie
Când murea românul pentr-o datorie?!


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim.